CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, adj. Împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat. [Pr.: -li-ant] – Din fr. conciliant.CONCILIÁNT, -Ă adj. Împăciuitor; ușor de înduplecat. [Pron. -li-ant. / cf. fr. conciliant].CONCILIÁNT, -Ă adj. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (fr. conciliant)CONCILIÁNT adj. v. împăciuitor.conciliánt adj. m. (sil. -li-ant), pl. conciliánți; f. sg. conciliántă, pl. conciliánteconciliánt, -ă adj. (fr. conciliant). Propriŭ a concilia spiritele (împăcĭuitor): om, cuvînt conciliant.
CONCILIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care cade de acord; înclinat spre cedări. [Sil. -li-ant-] /fr. conciliant