CONCÉDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congédiu s. n.] – Cf. fr. congé.CONCÉDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (concedia, după fr. congé)CONCÉDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) s********e. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~?)concédiu s. n. [-diu pron. -dĩu], art. concédiul; pl. concédii, art. concédiile (sil. -di-i-)CONCÉDIU ~i n. Perioadă de timp în care salariații sunt scutiți în mod legal de muncă, fiind remunerați în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~ medical. [Sil. -ce-diu] /fr. congéconcediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus,
congediŭ militar [de unde s´a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.