COMPILÁRE, compilări, s. f. Acțiunea de a compila și rezultatul ei. – V. compila.COMPILÁRE s.f. Acțiunea de a compila și rezultatul ei; compilație. [ compila].COMPILÁRE s. v. compilație.compiláre s. f., g.-d. art. compilării; pl. compilăriCOMPILÁ, compiléz, vb. I. Tranz. A aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. – Din fr. compiler,
lat. compilare.A COMPILÁ ~éz tranz. (idei, date, etc.) A aduna din lucrări străine, reunind și elaborând o lucrare lipsită de originalitate. /fr. compiler, lat. compilareCOMPILÁ vb. I. tr. A culege fragmente și idei din diverși autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală importantă. [ fr. compiler, cf. lat. compilare – a jefui].COMPILÁ vb. tr. 1. a culege fragmente, idei din diverși autori, pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală. 2. (inform.) a traduce un limbaj algoritmic sau un program în cadrul mașinii. ( fr. compiler, lat. compilare)COMPILÁ vb. (înv.) a izvodi. (I-a ~ pe clasici în opera sa.)compilá vb., ind. prez. 1 sg. compiléz, 3 sg. și pl. compileázăcompilațiúne f. (lat. compilátio, -ónis). Acțiunea de a compila. Operă compilată. – Și -áție și -áre.compiléz v. tr. (lat. compílo, -piláre, a despoĭa, a fura). Scot bucățĭ din diferițĭ autorĭ și formez o singură carte.