COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.
COMPĂTIMITÓR, -OÁRE adj. Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [ compătimi + -tor].
COMPĂTIMITÓR adj. binevoitor, îngăduitor, înțe-legător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milo-sârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ cu nevoile lor.)
compătimitór adj. → pătimitor
compătimitór, -oáre adj. Care compătimește.
COMPĂTIMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care exprimă compătimire; plin de compătimire. Atitudine ~oare. /a compătimi + suf. ~tor