COMÉTĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [Var.: (înv.) comét s. n.] – Din fr. comète, lat. cometa.COMÉTĂ s.f. Astru rătăcitor care descrie o elipsă întinsă și prezintă de obicei o prelungire luminoasă. [ fr. comète, it., lat. cometa gr. kometes – încomat].COMÉTĂ s. f. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o eclipsă întinsă în jurul Soarelui. ( fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)COMÉTĂ s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.cométă (cométe), s. f. – Corp ceresc, stea cu coadă. Var. (înv.) comet, comit. Lat. cometa (sec. XIX) și înainte din gr. ϰομήτης (sec. XVII). Cf. Murnu 15; Gáldi 167.cométă s. f., pl. cométecométă f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kométes,
ĭar acesta d. kóme, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie în prejuru [!] soareluĭ o lungă elipsă orĭ parabolă și care e însoțită de o coadă luminoasă (și de aceĭa poporu o numește stea cu coadă). – Uniĭ zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astăzĭ că cometele țin de sistema noastră planetară și că străbat spațiu în órbite foarte excentrice, al căror focar îl ocupă soarele. Îs multe al „căror mers și înturnare [!] poate fi calculată din ainte [!] cu oare-care aproximațiune. Cometa numită a luĭ Halley revine la fie-care 75 de anĭ; alta își face revoluțiunea în treĭ anĭ și jumătate, alta în șase și treĭ sferturĭ ș. a. – Poporu, în ignoranța luĭ, atribue [!] cometelor oare-care influență asupra lucrurilor de pe pămînt, ceĭa ce e o pură superstițiune.COMÉTĂ ~e f. Astru nebulos care descrie în jurul Soarelui o elipsă alungită și care este însoțit de un apendice luminos; stea cu coadă. [G.-D. cometei] /fr. comete, lat. cometa