COLȚURÁT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.COLȚURÁT adj. v. colțuros, nerotunjit.colțurát adj. m., pl. colțuráți; f. sg. colțurátă, pl. colțuráte
colțurát și -ós, V. colțorat.colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.