COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.COLOFÓNIU n. Produs care rămâne după înlăturarea terebentinei din rășina coniferelor și care are întrebuințare industrială; sacâz. [Sil. -fo-niu] /ngr. kolofónionCOLOFÓNIU1 s.n. v. colofon.COLOFÓNIU2 s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / germ. Kolophonium].COLOFÓNIU s.n. Substanță rășinoasă obținută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)COLOFÓNIU s. (CHIM.) sacâz. (~ pentru vioară.)colofóniu (sacâz) s. n. [-niu pron. -nĩu], art. colofóniulcolofóniŭ n. (germ. kolophonium, d. lat. kolophónia [subînț. resina, rășină]; vgr. kolophonia, d. Colofon, un oraș în Asia Mică, de unde se aducea rășină; it. colofonia,
fr. colophane). Un fel de rășină galbenă, solidă și translucidă, numită ob. sacîz. (E rămășiță de la destilarea terebentineĭ; servește la frecat arcușurile viorilor ca să nu alunece pe coarde). V. pin 1, chihlimbar.COLOFÓNIU (‹ ngr., germ.) s. n. 1. Rășină compusă din acizi rezinici și rezine, obținută ca reziduu la distilarea cu abur a rășinii de conifere; folosit în ind. hîrtiei, a lacurilor, a cauciucului; se aplică pulverizat pe părul arcușului instrumentelor muzicale cu coarde; sacîz. 2. (BIBL.) Însemnare la sfîrșitul unei cărți, în epoca introducerii tiparului (sec. 15-16), cuprinzînd detalii asupra tipografului, datei și locului unde a lucrat, asupra autorului și titlului cărții.