COLINDÉȚ, colindețe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor; p. gener. (la pl.) orice dar care se dă colindătorilor. ◊ Expr. A umbla cu colindețele = a umbla cu colindul. – Colind + suf. -eț.
COLINDÉȚ s. (reg.) pițărău. (~ul este colacul care se dă colindătorilor.)
colindéț s. n., pl. colindéțe
colindéț n., pl. e Rar. Darurile pe care le capătă colindătoriĭ: turte, mere, banĭ ș. a. V. bolindeț.
COLINDÉȚ ~e n. 1) pop. Colăcel care se dă în dar colindătorilor. 2) la pl. Daruri strânse de colindători. /colind + suf. ~eț