COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cânta colinde (2). – Colinda + suf. -ător.COLINDĂTÓR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)colindătór s. m., pl. colindătóricolindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.COLINDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a
co-linda + suf. ~torcolindătoáre s. f., g.-d. art. colindătoárei; pl. colindătoáre