COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. – Coajă + suf. -iță.cojíță s. f., g.-d. art. cojíței; pl. cojíțecojíță f., pl. e
(vsl. sîrb. bg. kožica). Coajă mică saŭ supțire [!]. O cojiță de săpun, ultima bucățică din săpun, supțiată [!] ca o coajă.