COCOȘÉSC, -EÁSCĂ, cocoșești, adj. De cocoș (I), al cocoșului. – Cocoș + suf. -esc.
cocoșésc adj. m., f. cocoșeáscă; pl. m. și f. cocoșéști
1) cocoșésc, -eáscă adj. Fam. De cocoș: neamu cocoșesc.
2) cocoșésc (mă) v. refl. Rar. Mă rățoĭesc.
COCÓȘI s. pl. v. floricele.
cocoșí vb. IV (reg.) 1. (despre cocoși) a călca (găina). 2. (refl. fig.) a se îngâmfa, a se umfla în pene. 3. (refl. fig.) a se supăra, a se rățoi, a amenința cu bătaia pe cineva.