COCOLÓȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Probabil formație onomatopeică.COCOLÓȘ s. 1. v. bulgăre. 2. v. bulz. 3. v. ghemotoc.cocolóș s.n. / s.m., pl. n. cocoloáșe / m. cocolóșicocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca´n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne [!], de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă.
Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte [!] umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.COCOLÓȘ ~oáșe n. 1) Bucată nu prea mare sferică dintr-un material; boț; ciuculete. ~ de hârtie. ~ de lut. 2) Bulgăre de făină sau crupe, rămas nefiert într-o mâncare; bol; bulz. 3) Boț de mămăligă fierbinte în care s-a pus brânză de oi; bulz. /Onomat.