cobâlțâít, cobâlțâíturi, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură. COBÂLȚÂÍ, pers. 3 cobâlțâie, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura, a se agita. – Din v. sl. kolĕbati
„a agita” + zgâlțâi.COBÂLȚÂÍ vb. v. agita, clătina, scutura, zgudui.