COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-și) aranja, a(-și) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer.COAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. [Pron. co-a-. / coafor, cf. fr. coiffer].COAFÁ vb. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. ( fr. coiffer)COAFÁ vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna. (Și-a ~ părul.)coafá (coaféz, coafát), vb. – A pieptăna, a aranja părul. Fr. coiffer. – Der. coafor, s. m., din fr. coiffeur; coafeză, s. f.; coafură, s. f., din fr. coiffure; coafă, s. f. (cartuș de artilerie), din fr. coiffe.
coafá vb. (sil. coa-), ind. prez. 1 sg. coaféz, 3 sg. și pl. coafeázăA COAFÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în coafură. 2) (persoane, mai ales, femei) A-i aranja părul în coafură. [Sil. coa-fa] /fr. coifferCOÁFĂ s.f. Înveliș de metal sau de material plastic al părții ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fă. / fr. coiffe].COÁFĂ s. f. 1. pânză, țesătură ușoară purtată odinioară de femei; scufie purtată de călugărițe. 2. înveliș destinat a proteja unele mecanisme sau ogiva unor proiectile. ( fr. coiffe)coáfă s. f. (sil. coa-), g.-d. art. coáfei; pl. coáfe