CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite.
CLORÍT s.m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. [ fr. chlorite].
CLORÍT s. m. 1. sare a acidului cloros. 2. silicat natural hidrat de magneziu și fier, verde. ( fr. chlorite)
clorít s. m., pl. cloríți
clorít n., pl. e, și m. (d. clor). Chim. Sare rezultată din acidu cloros combinat c´o bază.
CLORÍTE (‹ fr. {i}; {s} gr. kloros „verde”) s. f. pl. Grup de minerale, cu proprietăți asemănătoare cu ale micelor, de culoare verde, constituite din silicați de magneziu, fier, aluminiu, nichel, crom. Se formează hidrotermal, prin metamorfozarea rocilor care conțin silicați feriferi și alumomagnezieni.