CLOCOTÍȘ¹ s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.
CLOCOTÍȘ², clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.
CLOCOTÍȘ s. v. clocotici.
clocotíș (bot.) s. m.
clocotíș (clocot) s. n., pl. clocotíșuri
CLOCOTÍȘ¹ m. Arbust din familia stafiloceelor având numeroase ramificații, frunze compuse și flori albe, ale cărui semințe conțin ulei. /clocot + suf. ~iș
CLOCOTÍȘ² n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș
CLOCOTÍȘ (‹ clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).