CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.CLIRONÓM s. v. moștenitor, succesor, urmaș.clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă,
s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv.clironóm s. m., pl. clironómiclironóm, -oámă s. (ngr. klironómos). Mold. Sec. 18-19. Moștenitor.CLIRONÓM ~i m. înv. Persoană care deține o clironomie. /ngr. klironómos