CLÍMAX, climaxuri, s. n. 1. Fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă. – Din fr. climax.
CLÍMAX1 s.n. 1. Figură de stil în care desfășurarea ideilor, a gândirii se face treptat, în gradație (2) [în DN] ascendentă în formă de scară. 2. (Liv.) Punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. [Pl. -xuri. / lat., fr. climax, cf. gr. klimax – scară].
CLÍMAX2 s.n. Stadiul final al evoluției naturale a unei formații vegetale. [ fr. climax, cf. gr. klimax – scară].
CLÍMAX s. n. 1. figură de stil în care desfășurarea ideilor, a acțiunii se face treptat, în gradație ascendentă. 2. punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. 3. stadiu final de evoluție a unui ecosistem. ( fr. climax)
clímax s. n., pl. clímaxuri
CLÍMAX1 n. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor unei opere. /fr. climax
CLÍMAX2 ~uri n. biol. Fază finală a unei succesiuni ecologice, caracterizată prin stabilitatea relativă a biocenozei și prin corespondența acesteia cu clima și solul. /fr. climax