CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus].CLÉRIC s. m. membru al clerului. ( lat. clericus)CLÉRIC s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ul
este membru al clerului.)Cleric ≠ laic, mireancléric s. m., pl. cléricicléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler.CLÉRIC ~ci m. Persoană care face parte din cler. /lat. clericus