CLARIFICÁRE, clarificări, s. f. Acțiunea de a (se) clarifica. – V. clarifica.
CLARIFICÁRE s.f. Acțiunea de a clarifica și rezultatul ei; lămurire, limpezire. [ clarifica].
CLARIFICÁRE s. 1. v. lămurire. 2. dumerire, edificare, lămurire. (~ lui într-o problemă.) 3. v. soluționare.
clarificáre s. f., g.-d. art. clarificării; pl. clarificări
CLARIFICÁ, clarífic, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) ușor de înțeles; a (se) lămuri, a (se) desluși. – Din lat. clarificare, fr. clarifier.
A CLARIFICÁ clarífic tranz. 1) A face să se clarifice. 2) (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi; a desluși; a elucida. /lat. clarificare, fr. clarifier
A SE CLARIFICÁ mă clarífic intranz. 1) (despre persoane) A ajunge să înțeleagă clar; a se lămuri; a se edifica. 2) (despre lichide) A deveni clar; a se face limpede; a se limpezi. /lat. clarificare, fr. clarifier
CLARIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) lămuri, a (se) desluși; a (se) limpezi. [P.i. clarífic. / cf. fr. clarifier lat. clarus – limpede, facere – a face].
CLARIFICÁ vb. tr., refl. a (se) lămuri, a (se) limpezi. ( lat. clarificare, fr. clarifier)
CLARIFICÁ vb. 1. v. lămuri. 2. v. rezolva. 3. a (se) dumeri, a (se) edifica, a (se) lămuri. (S-a ~ imediat după ce a văzut actele.) 4. v. soluționa.
clarificá vb., ind. prez. 1 sg. clarífic, 3 sg. și pl. clarífică
clarífic, a -á v. tr. (lat. clarifico, -áre, d. clarus, clar, și facere, a face. V. edific). Fac clar, limpezesc, lămuresc: a clarifica vinu. Fig. A clarifica o situațiune.