CIÚȘCĂ, ciuște, s. f. (Reg.) Ardei iute. – Din bg. čuška.
ciúșcă (pop.) s. f., g.-d. art. ciúștii; pl. ciuști
CIÚȘCĂ s. v. ardei iute.
ciúșcă (ciuște), s. f. – 1. Ardei. – 2. Batistă făcută sul și înnodată, cu care se lovește, într-un joc popular. – 3. Jocul respectiv. – Var. țușcă, ciuște. Megl. ciușcă „joc”. Bg. čuška „ardei”, sb., cr. čuška „lovitură, palmă” (Cihac, II, 437), al cărui sens comun este cel de a pișca, a arde. Dar face din ciușcă două cuvinte diferite.
ciúșcă s. f., g.-d. art. ciúștei; pl. ciúște
cĭúșcă f., pl. ștĭ și șcĭ (bg. čuška, a. î. Cp. cu ĭușcă și țușcă). Sud. Ardeĭ roș mic. Praf de ardeĭ verde (V. boĭa): cîrnațĭ presărațĭ cu cĭușcă de ardeĭ verde. (Chir. CL. 1910, 433). Meh. Saramură de ardeĭ.
CIÚȘCĂ ~te f. reg. Ardei mărunt și iute. /bulg. țiuška