CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.
CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.
CIUPEÁLĂ s. v. pișcătură.
ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli