CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.
CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [ it. cittadino].
CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. ( fr. citadin, it. cittadino)
CITADÍN adj. v. orășenesc, urban.
CITADÍN s. v. orășean, târgoveț.
citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíne
CITADÍN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Locuitor al unui oraș; orășean. /fr. citadin, it. cittadino
CITADÍN2 ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de oraș; propriu orașului; orășenesc; urban. Construcții ~e. /fr. citadin, it. cittadino