CIRÍLIC, -Ă adj. v. chirilic.
cirílic și chirílic, -ă adj. (d. Chirilă saŭ Chiril, apostolu slav din sec. 9; gr. Kýrillos, lat. Cyrillus. Cirilic e după fonetizmu neolatin, chirilic e gr. kyrillikós). Alfabetu cirilic, literele cirilice, literele cu care aŭ scris Româniĭ pînă la 1860. (Adevăratu alfabet inventat de Chiril e cel glagolitic). – Adv. Cu litere chirilice saŭ chirilicește: a scrie chirilic. – Vechĭ chirilicesc (rus. chiriličeskiĭ). Ca adv. -cește.