CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.
CIORÓI s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.CIORÓI s. v. corb, rom, țigan.ciorói s. m., pl. ciorói, art. cioróiicĭoróĭ m., pl. tot așa. Masculu cĭoriĭ. Fig. Iron. Țigan.CIORÓI ~ m. Bărbătușul ciorii. /cioară + suf. ~oi