ciorciolít, ciorciolítă, adj. (reg.) mânjit, murdărit, înnoroiat.cĭorcĭolít, V. cĭurcĭulit.ciorciolí, ciorciolésc, vb. IV (reg.) a mânji, a murdări; a tăvăli prin noroi.cĭurcĭulít, -ă
adj. (d. cĭucĭulete). Nord. Ploŭat orĭ plin de noroĭ moale: caĭ cĭurcĭuliți. – Și cĭorcĭolit (cp. și cu ung. csór-csódni, a deveni vermănos [!]).