CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s. f. Faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – cicăli + suf. -eală.CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~ !)
cicăleálă s. f., g.-d. art. cicălélii; pl. cicălélicicăleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cicăli.