CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.
CIANÚRĂ s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pron. ci-a-. / fr. cyanure].
CIANÚRĂ s. f. sare sau ester al acidului cianhidric. ( fr. cyanure)
CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiat.
cianúră s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri
cianúră f., pl. ĭ. Chim. Combinațiune de cianogen cu un corp simplu.
CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.
CIANÚRĂ ~i f. chim. Sare sau ester al acidului cianhidric; prusiat. ~ de potasiu. [Sil. ci-a-] /fr. cyanure
CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [ fr. cyanurer].
CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. ( fr. cyanurer)
cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză
CIANÚRI (‹ fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului cianhidric. ♦ Cianură de potasiu = sare care se prezintă sub formă de cristale cubice, incoloră, solubilă în apă; foarte toxică. Cianură de sodiu = sare care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubilă în apă; foarte toxică; utilizată la extragerea metalelor prețioase din minereuri, ca insecticid și dezinfectant.