CHITCĂÍT, -Ă, chitcăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – Et. nec.
CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoșit, moșmon-dit, ticăit.
chitcăít, chitcăítă adj. (reg.) 1. chitit, socotit, circumspect, minuțios. 2. sâcăitor, plictisitor; capricios, belaliu. 3. adormit, mocăit, ticăit.
chitcăít adj. m., pl. chitcăíți; f. sg. chitcăítă, pl. chitcăíte