CHIRDOSÍ, chirdosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pierde, a prăpădi, a nimici. – Bg. kerdosam „câștig” (influențat ca sens de cherde = pierde).
chirdosí, chirdosésc, vb. IV (înv.) a pierde, a prăpădi, a mistui, a consuma, a cheltui, a absorbi.
chirdosésc v. tr. (bg. kerdosyam, d. ngr. kerdizo, cîștig, dobîndesc). Vechĭ. Cîștig, apuc, atrag, prăpădesc: ĭadu l-a chirdosit.