CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.
CHILÓM s. v. baltag, pumn.
chilóm (pumn) s. m., pl. chilómi
chilóm (măciucă) s. n., pl. chiloáme
chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.