CHICOTÍT s. n. Chicoteală. – V. chicoti.CHICOTÍT s. n. Chicoteală. – V. chicoti.CHICOTÍT s. v. chicoteală.chicotít s. n., pl. chicotíturiCHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot.A CHICOTÍ ~ésc intranz. A râde pe ascuns sau înfundat; a produce chicote. /Din chicotCHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz.
A râde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din chicot.CHICOTÍ vb. (reg.) a hihăi, a hihoti, (ir. sau depr. fig.) a necheza.A chicoti ≠ a bocichicotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chicoteáscăchícot, chicotésc, V. hihot, hihotesc.