CHICOTEALĂ

CHICOTEALĂ

CHICOTEALĂ

CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.
CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată și zgomotoasă) de râs.
CHICOTEÁLĂ s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?)
chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli