cheltéu, chelteáuă, s.n. (reg., înv.) coș cu două toarte, împletit din paie, din nuiele de alun sau răchită.
cheltéu (-uri), s. n. – Coș. Mag. költö „obiect pentru transportat” (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans.
cheltéŭ, V. tolteŭ.