CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Cerșetor + suf. -esc.CERȘETORÉSC, -EÁSCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Din cerșetor + suf. -esc.cerșetorésc adj. m., f. cerșetoreáscă; pl. m. și f. cerșetoréștiCERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.A CERȘETORÍ ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz.
A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetorCERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.CERȘETORÍ vb. v. cere, cerși, milogi.cerșetorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșetoreáscă1) cerșitorésc, -eáscă adj. De cerșitor.2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.