CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / lat. cerebellum].CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. ( lat. cerebellum)CEREBÉL, cerebele,
s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.cerebél s.n., pl. cerebéle / cerebéluricerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /lat. cerebellum