CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. – Cercel + suf. -at.
CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. – Din cercela (puțin folosit).
cercelát adj. m., pl. cerceláți; f. sg. cercelátă, pl. cerceláte