CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experiență. – Cerca + suf. -ător.CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experiență. – Din cerca
+ suf. -(ă)tor.cercătór s. m., pl. cercătóricercătór m. Vechĭ. Cercetător, iscoadă (Let. 1, 484). Controlor.cercătoáre s. f., g.-d. art. cercătoárei; pl. cercătoáre