CENTROZÓM, centrozomi, s. m. Constituent citoplasmatic situat lângă nucleu, servind la reproducerea indirectă a celulei. – Din fr. centrosome.
CENTROZÓM s.m. (Biol.) Corpuscul înconjurat de o zonă protoplasmatică, situat în centrul celulei, servind la reproducerea indirectă a acesteia. [ fr. centrosome].
CENTROZÓM s. m. organit citoplasmatic în centrul celulei, care intervine în mitoză. ( fr. centrosome)
centrozóm s. m., pl. centrozómi
CENTROZÓM ~i m. Element intracelular situat lângă nucleu, care servește la reproducerea indirectă a celulei. /fr. centrosome
CENTROZOM (‹ fr. {i}; {s} gr. kentron „centru” + soma „corp”) s. m. (CITOL.) Formațiune citoplasmatică, sferică sau ovală, în centrul căreia se află centriolii, situată, de obicei, în imediata apropierea a nucleului și aparatului Golgi; centrosferă (2).