CENTRIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acțiunea forței centrifuge, a componenților cu densități diferite dintr-un lichid eterogen. – V. centrifuga.
CENTRIFUGÁRE s.f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților unui amestec eterogen. [ centrifuga, după fr. centrifugation].
CENTRIFUGÁRE s. f. operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților cu densități diferite dintr-un amestec eterogen. ( centrifuga)
centrifugáre s. f., g.-d. art. centrifugării; pl. centrifugări
CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger.
A CENTRIFUGÁ ~ghéz tranz. A supune unei mișcări centrifuge. /fr. centrifuger
CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger].
CENTRIFUGÁ vb. tr. a efectua o centrifugare. ( fr. centrifuger)
centrifugá vb., ind. prez. 1 sg. centrifughéz, 3 sg. și pl. centrifugheáză