CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
CELESTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [ fr. célestin].
CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. ( fr. célestin)
celestín s. m., pl. celestíni
CELESTÍNĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. – Din fr. célestine.
CELESTÍNĂ f. Mineral natural semitransparent sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu și în industria farmaceutică. /fr. célestine
CELESTÍNĂ s.f. Sulfat natural de stronțiu. [Pl. -ne. / fr. célestine].
CELESTÍNĂ s. f. sulfat natural de stronțiu. ( fr. célestine)
celestínă s. f., g.-d. art. celestínei