CELÉSTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta.CELÉSTĂ s.f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, care produce sunete prin acționarea unor ciocănele capitonate cu pâslă și a unor plăcuțe metalice dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn. [ it. celesta].CELÉSTĂ s. f. instrument muzical de percuție cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn. ( it. celesta, fr. célesta)CELÉSTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție, cu claviatură de clape metalice. – Fr. célesta.celéstă (muz.) s. f., g.-d. art. celéstei; pl. celésteCELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.CELÉST ~stă (~ști, ~ste) livr. poet. 1) Care ține de cer; propriu cerului; ceresc. Spațiu ~. 2) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; divin. /fr. céleste, lat. celestisCELÉSTĂ ~e f. Instrument muzical de percuție, cu claviatură, care produce sunete prin lovirea cu ciocănele căptușite cu pâslă a unor plăci metalice. /fr. célestaCELÉST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [ fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis].CELÉST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. ( fr. céleste
, lat. caelestis)CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis).CELÉST adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, minunat, sfânt, splendid, superb.Celest ≠ pământesc, teluric, terestru celést adj. m., pl. celéști; f. sg. celéstă, pl. celéste