CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra.CELEBRÁRE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [ celebra].CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.CELEBRÁRE s. 1. v. aniversare. 2. oficiere, săvârșire. (~ căsătoriei.) 3. v. oficiere.celebráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. celebrării; pl. celebrăriCELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.A CELEBRÁ ~éz tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /fr. célébrer, lat. celebrareCELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3.
A proslăvi. [ fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. ( fr. célébrer, lat. celebrare)CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).CELEBRÁ vb. 1. v. aniversa. 2. a oficia, a săvârși. (~ o căsătorie.) 3. v. oficia.celebrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebréz, 3 sg. și pl. celebreázăcelebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez [!]: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.