CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra.
CELEBRÁRE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [ celebra].
CELEBRÁRE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.
CELEBRÁRE s. 1. v. aniversare. 2. oficiere, săvârșire. (~ căsătoriei.) 3. v. oficiere.
celebráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. celebrării; pl. celebrări
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
A CELEBRÁ ~éz tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /fr. célébrer, lat. celebrare
CELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [ fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].
CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. ( fr. célébrer, lat. celebrare)
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).
CELEBRÁ vb. 1. v. aniversa. 2. a oficia, a săvârși. (~ o căsătorie.) 3. v. oficia.
celebrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebréz, 3 sg. și pl. celebreáză
celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.
celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez [!]: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.