CEAPRĂZUÍ, ceaprăzuiesc, vb. IV. Tranz. A încovoia dinții ferăstrăului (1) pentru a realiza ceaprazul (2). – Ceapraz + suf. -ui.
ceaprăzuí vb. (sil. cea-, zu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceaprăzuiésc
A CEAPRĂZUÍ ~iésc tranz. (dinții ferăstrăului) A înclina pentru a realiza rostul. /ceapraz + suf. ~ui