CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate.
CAZEMÁTĂ s.f. Fortificație izolată care protejează împotriva proiectilelor, bombelor etc. oamenii și armamentul închiși înăuntru. ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. [ fr. casemate, cf. it. casamatta].
CAZEMÁTĂ s. f. 1. fortificație izolată servind ca amplasament de tragere, împotriva proiectilelor, bombelor etc.; buncăr. 2. compartiment blindat sub puntea navelor de linie, tunuri de calibru mijlociu. ( fr. casemate)
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Fortificație, încăpere blindată care protejează personalul și armamentul aflat înăuntru împotriva focului artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene. – Fr. casemate.
CAZEMÁTĂ s. (MIL.) bunker.
cazemátă s. f., pl. cazemáte
cazemátă f., pl. e (fr. casemate, d. it. casa matta, „casă nebună”). Arm. Fortificațiune subterană boltită.
CAZEMÁTĂ ~e f. 1) Construcție militară, de obicei din beton armat, care protejează de proiectile și bombe și în care sunt instalate tunuri sau mitraliere. 2) Încăpere blindată pe o navă, înzestrată cu tunuri. /fr. casemate, germ. Kasematte