CAUCIUCÁRE, cauciucări, s. f. Acțiunea de a cauciuca și rezultatul ei. [Pr.: ca-u-] – V. cauciuca.CAUCIUCÁRE s.f. Acțiunea de a cauciuca și rezultatul ei. [ cauciuca].cauciucáre s. f. (sil. ca-u-ciu-), g.-d. art. cauciucării; pl. cauciucăriCAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o țesătură textilă). [Pr.
: -ca-u-] – Din cauciuc.CAUCIUCÁ ~chéz tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc. /Din cauciucCAUCIUCÁ vb. I. tr. A acoperi cu cauciuc suprafața unui obiect. [Cf. fr. caoutchouter].CAUCIUCÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cauciuc. (după fr. caoutchouter)cauciucá vb. (sil. ca-u-ciu-), ind. prez. 1 sg. cauciuchéz, 3 sg. și pl. cauciucheáză