CAUCIUCÁRE, cauciucări, s. f. Acțiunea de a cauciuca și rezultatul ei. [Pr.: ca-u-] – V. cauciuca.
CAUCIUCÁRE s.f. Acțiunea de a cauciuca și rezultatul ei. [ cauciuca].
cauciucáre s. f. (sil. ca-u-ciu-), g.-d. art. cauciucării; pl. cauciucări
CAUCIUCÁ, cauciuchez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc un obiect (mai ales o țesătură textilă). [Pr.: -ca-u-] – Din cauciuc.
CAUCIUCÁ ~chéz tranz. A acoperi cu un strat de cauciuc sau a impregna cu cauciuc. /Din cauciuc
CAUCIUCÁ vb. I. tr. A acoperi cu cauciuc suprafața unui obiect. [Cf. fr. caoutchouter].
CAUCIUCÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cauciuc. (după fr. caoutchouter)
cauciucá vb. (sil. ca-u-ciu-), ind. prez. 1 sg. cauciuchéz, 3 sg. și pl. cauciucheáză