CĂTRĂNÍ, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi (1), a învenina. – Din catran.CĂTRĂNÍ, cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu catran. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra rău, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi. ♦ Intranz. Fig. (Rar) A se învenina. – Din catran.CĂTRĂNÍ vb. 1. a gudrona. (A ~ fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A ~ un obiect de lemn.)CĂTRĂNÍ vb. v. amărî, indispune, îndurera, întrista, mâhni, necăji, supăra.cătrăní vb. (sil. -tră-
), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănésc, imperf. 3 sg. cătrăneá, conj. prez. 3 sg. și pl. cătrăneáscăA CĂTRĂNÍ ~ésc tranz. 1) A da cu catran (în scop protector). 2) fig. (persoane) A face să se cătrănească. /Din catranA SE CĂTRĂNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se supăra foarte tare. 2) fig. A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se amărî; a se scârbi. /Din catrancătrănésc v. tr. (d. catran). Ung orĭ amestec cu catran: a cătrăni o corabie, o șosea, apa. Fig. Fam. Supăr, mohorăsc, posomorăsc: această veste l-a cătrănit răŭ. V. refl. Mă întunec, mă posomorăsc: ceru s´a cătrănit. Mă supăr, mă posomorăsc: auzind vestea, s´a cătrănit. – Maĭ rar încătr-. Barb. gudronez (fr. gudronner).