CĂTÁ vb. I v. căuta.CĂTÁ vb. I v. căuta.2) cat, a cătá, V. caut.cáut, a căutá v. tr. (lat. cautare, d. lat. cavére, cáutum, a păzi, a te feri. V. cauțiune, precaut). Cat, cercetez: a căuta un lucru perdut [!]. Îngrijesc, curez: a căuta un bolnav. Consider, mă uĭt: du-te și nu căuta că ploŭă. Mă încerc, mă silesc, tind: hoțu caută să fure. V. intr. Privesc, mă uĭt: a-ĭ căuta cuĭva în ochĭ, a căuta la cineva. Mă ocup, mă interesez: a căuta de copiĭ, a-țĭ căuta de afacerĭ, de treabă. Mă îngrijesc, îmĭ daŭ atențiune, mă curez: a te căuta cu medicu de o boală grea. Îs considerat, am preț, am căutare: marfa bună se caută. Caut ceartă cuĭva, îl provoc la ceartă. Caut
pe d***u cu lumînarea, caut cu insistență o neplăcere. Îmĭ caut de treabă, îmĭ văd de treabă. Îmĭ caut de drum, îmĭ văd de drum. Caut perĭ în palmă saŭ nod în papură, caut să găsesc defecte unde nu-s. Caut cu un ochĭ la făină și cu altu la slănină (Iron.), îs șpanchĭ (zbanghiŭ). Caut cuĭva în coarne (cum se uĭtă țăraniĭ la vițeĭ ca să vadă cînd le ĭese coarnele), protejez și permit cuĭva să-șĭ facă toate gusturile: copiluluĭ să nu-ĭ cauțĭ în coarne, că se strică. – Iron. E frumos, dar nu se caută, e frumos, dar n´are căutare, nu se interesează lumea de el. – Maĭ rar și pop. cat, a căta. V. impers. Cată să, trebuie să.